Scripturile în fiecare zi
9 Iunie
Luca
17.1‑19
Este normal ca lumea în care domneşte răul să fie plină de scandaluri şi de prilejuri de cădere; dar, când un creştin ajunge să fie o capcană pentru un altul mai slab decât el, acest lucru este infinit mai trist şi mai solemn.
Cel care iartă (cap. 7.48) ne învaţă aici cum trebuie să iertăm (v. 3,4). Oricum, apostolii simt că, pentru a acţiona conform acestor principii ale harului, ei au nevoie de mai multă credinţă şi de aceea o cer de la Domnul. El le răspunde că o altă virtute este indispensabilă: ascultarea, pentru că numai cunoscând şi împlinind voia lui Dumnezeu vom putea să ne bizuim pe El. Într‑adevăr, credinţa nu se desparte de ascultare şi nici ascultarea de smerenie. Robi nevrednici: aceasta trebuie să gândim despre noi înşine, pentru că Dumnezeu poate lucra şi fără noi; iar dacă Se foloseşte de noi, aceasta este pur har din partea Sa. Domnul însă nu gândeşte aşa despre cei care sunt prietenii Lui (comp. v. 7,8 cu cap. 12.37; Ioan 15.15).
Zece leproşi, întâlnindu‑L pe Isus, îşi ridică glasul spre El şi sunt vindecaţi. Unul singur însă, un samaritean, ţine să‑I mulţumească Mântuitorului său. Tot astfel, din marea masă a creştinătăţii, printre toţi cei care sunt salvaţi, numai un mic număr ştie să se întoarcă înapoi pentru a se închina înaintea Domnului. Faci şi tu parte dintre aceştia?