Scripturile în fiecare zi

Ioan
17.1‑13

După ce le‑a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas‑bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n‑a solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept“ (v. 25), va fi onorată, glorificându‑L pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit‑o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a‑i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine – cap. 14.9), … au crezut că Tu M‑ai trimis“, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6‑8; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei „sunt ai Tăi…“ (v. 9), continuă Domnul – cum să‑i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei“ (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într‑o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi … şi astăzi pentru a noastră.