Scripturile în fiecare zi

Fapte
23.16‑35

De astă dată nu‑L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16.26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12.7), pentru a‑Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu‑Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei … cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă. Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu‑l vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într‑adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să‑l trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea – portul în care apostolul debarcase cu puţin înainte – salvându‑l astfel de comploturile iudeilor fanatici. Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul într‑un mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s‑o comită (v. 27; cap. 22.25). Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi‑au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).