Scripturile în fiecare zi

Fapte
26.1‑18

Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i‑a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i‑au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să‑i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1.12,13).

Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi‑a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într‑un copac atunci când l‑a chemat Domnul (Luca 5.10,27; 19.5). Etiopianul s‑a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, în închisoare, la miezul nopţii (cap. 8.27…; 16.29…). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L‑a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu‑i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.