Scripturile în fiecare zi

Psalmul
102.1‑15

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. „Este copleşit şi Îşi varsă plângerea“, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într‑o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L‑ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de‑a lungul întregii vieţi. Lacrimile I‑au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n‑a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost „toată ziua“ Obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu „timpul să Se îndure“ (v. 13) – de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.