Scripturile în fiecare zi
18 Ianuarie
Psalmul
106.24‑48
În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43) . Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: n‑au crezut, au murmurat, s‑au amestecat cu naţiunile, au slujit idolilor lor, au vărsat sânge nevinovat, s‑au întinat (v. 24‑39). Ce istorie dezolantă a acestui popor care s‑a scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Ne‑am fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele, Şi‑a amintit, I‑a părut rău, a făcut să găsească milă (v. 44‑46). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).
Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu Au dispreţuit ţara cea plăcută. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.