Scripturile în fiecare zi

Psalmul
119.65‑88

Cererea din versetul 17 a fost împlinită. „Tu i‑ai făcut bine slujitorului Tău“ (v. 65) – însă într‑un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. „Este bine pentru mine că am fost smerit“, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, „mai înainte de a fi umilit, rătăceam“ (v. 67). Păstorul cel Bun S‑a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a‑Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. „Ştiu – spune el – că din credincioşie m‑ai smerit“ (v. 75).

Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să‑şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a‑i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a‑l face bun pentru slujbă. „Mâinile Tale m‑au făcut şi m‑au întocmit; dă‑mi pricepere…“ (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! ŤDa, Doamne, modelează‑mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le‑ai ales, şi fă‑mă flexibil şi supus voii Tale!ť