Scripturile în fiecare zi

Se cuvenea pentru Dumnezeu … să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre“ (v. 10). De altfel, Isaia a spus: „Domnului I‑a plăcut să‑L zdrobească; L‑a supus suferinţei“ (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi“, adaugă de asemeni profetul. Aceşti copii, pe care Dumnezeu I‑a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu‑I este ruşine să‑i numească fraţi“ (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14). Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret:

Isus a venit în natura noastră pentru a‑L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a‑I permite să realizeze planurile cu privire la om.

El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.

În sfârşit, Isus S‑a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă Îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător. Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!