Ce trebuie să facă un sclav atunci când este mântuit? Să se răscoale împotriva stăpânului, pentru a-şi dobândi libertatea? Ne oferă creştinismul temeiul acţiunii de revendicare a aşa-numitor „drepturi" pe care le-am poseda? Iată răspunsul lui Pavel: „Ai fost chemat pe când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta." Cu alte cuvinte, „Erai sclav când a survenit convertirea? Nu-ţi fă probleme şi nu te frământa degeaba, căci poţi rămâne sclav, bucurându-te, în continuare, de cele mai alese binecuvântări ale creştinismului."
„Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte-te de acest prilej!" Există cel puţin două interpretări ale acestui text. După unii, Pavel afirmă aici următoarele: „Dacă poţi deveni liber, atunci nu mai sta pe gânduri, ci câştigă-ţi imediat libertatea." Alţii însă cred că apostolul spune aici că, şi dacă un sclav poate să-şi dobândească libertatea, creştinismul nu-i cere să profite de acest prilej. Mai degrabă, el ar trebui să folosească starea lui de robie pentru a da prin ea o mărturie despre Domnul Isus. Cei mai mulţi oameni vor prefera, cum e şi normal, prima interpretare (după toate aparenţele, cea corectă), dar acestora nu trebuie să le scape faptul că a doua interpretare ar fi; de fapt, mai în acord cu pilda pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus Cristos însuşi.