Mai degrabă, el şi-a disciplinat trupul, aducându-l la o stare de supunere, pentru ca nu cumva după ce el le-a predicat altora, el însuşi să fie respins sau descalificat. În viaţa creştină, e nevoie de multă stăpânire de sine, de înfrânare şi de disciplină. Noi trebuie să practicăm arta stăpânirii de sine.
Apostolul Pavel şi-a dat seama de pericolul groaznic ca după ce el însuşi a predicat altora, să fie chiar el descalificat. S-au iscat multe dezbateri pe marginea acestui verset. Unii susţin că în lumina acestui verset e posibil ca o persoană să fie mântuită iar după aceea să se piardă. Desigur, asta contravine volumului mare de învăţături din Noul Testament, potrivit cărora nici o oaie adevărată a lui Cristos nu va pieri niciodată.
Alţii spun că termenul tradus prin descalificat (o mare parte a problemei rezultă din folosirea de către ediţia KJV a lui „castaway" (lepădat). Dar termenul din greacă adokimos nu înseamnă altceva decât „neaprobat". Ca termen din domeniul atletismului, se pretează foarte bine la varianta modernă „descalificat") ar fi un cuvânt puternic, cu referire la eterna condamnare. Dar ei nu susţin că Pavel ar afirma aici că o persoană odată mântuită ar putea să fie descalificată în sensul de a-şi pierde mântuirea, ci doar aceea că cel ce nu a reuşit să dea dovadă de stăpânire de sine nu a fost niciodată mântuit cu adevărat. Gândindu-se la învăţătorii falşi şi la toate poftele şi plăcerile în care se complăceau aceştia, Pavel stabileşte principiul generai că dacă cineva nu-şi ţine trupul în supunere, asta e dovadă că nu a fost niciodată născut din nou şi că, şi dacă ar putea predica altora, el însuşi va fi descalificat.
O a treia explicaţie este că Pavel nu se referă aici la mântuire, ci la slujire. El nu sugerează că şi-ar putea pierde vreodată mântuirea, ci că nu ar putea trece proba slujirii şi că ar putea fi respins, în final, când se dau premiile. Această interpretare se potriveşte de minune cu sensul termenului descalificat şi cu întreg contextul sportiv. Pavel recunoaşte groaznica posibilitate ca, după ce el însuşi le-a predicat altora, chiar el să fie pus pe raft, ca să spunem aşa, de către Domnul, ca instrument de care El nu se mai poate folosi.
În orice caz, avem în faţă un pasaj cât se poate de serios, care ar trebui să-i facă să se cerceteze din toată inima pe cei ce doresc să-L slujească pe Domnul Cristos. Fiecare din noi să aibă grijă, prin harul lui Dumnezeu, să nu ajungă în situaţia de a cunoaşte sensul acestui cuvânt pe propria-i piele.