Chivotul lui Dumnezeu nu stătuse niciodată într-o casă permanentă, ci într-un cort. De fapt până în acest moment, Dumnezeu nici nu poruncise să se construiască o atare casă. Ulterior David i-a dezvăluit fiului său, Solomon, un fapt nemenţionat aici: anume că David nu era calificat să zidească templul, întrucât fusese implicat în prea multe vărsări de sânge şi acte de violenţă (22:7,8). Fiului său - un om al odihnei - îi revenea sarcina de a aduce chivotul Domnului la locul său de odihnă.