David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregătească un palat pentru Domnul.Să ne întrebăm acum, când citim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre“ este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului (v. 1).„Dragostea“ împăratului pentru această casă l-a determinat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i aparţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“ (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Domnul Isus a putut să-l facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi ucenicilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15).Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care l-au auzit oferă acum, la rândul lor, de bunăvoie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru construirea casei lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David ... şi pentru Domnul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!