Acum împăratul Solomon vorbeşte. Aşezându-se în rândul urmaşilor lui Aaron, el însuşi îndeplineşte oficiul de preot, pentru că este un simbol al Domnului Hristos, Împărat şi Preot. El rememorează trecutul: Egiptul, harul arătat lui David, legământul şi promisiunile.Cu patru sute optzeci de ani înainte, pe malul Mării Roşii, israeliţii intonaseră cântecul eliberării: „Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi lăuda ... Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuinţa sfinţeniei Tale ... Tu îi vei duce şi îi vei sădi pe muntele moştenirii Tale, la locul pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne, locaşul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat!“ (Exod 15.2, 13, 17). Au fost necesare aproape cinci secole pentru ca aceste cuvinte să-şi găsească împlinirea. Scurgerea timpului nu îndepărtează nimic din realitatea promisiunilor lui Dumnezeu (compară cu 2 Petru 3. 4). Tot aşa, Solomon este fericit să repete: „a împlinit cu mâna Sa cuvântul Său“ (v. 15); „Domnul a împlinit cuvântul Său pe care l-a spus“ (v. 20).„Tu ai zis: Numele Meu va fi acolo!“ (v. 29). Să ne amintim încă o dată promisiunea Domnului Isus: „unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20).