Din postul lor fortificat de pe culmea colţului de stâncă, străjile filistenilor i-au văzut de departe, jos, pe cei doi tineri israeliţi. Şi nu pierd ocazia să-şi bată joc de ei.„Suiţi-vă la noi“, strigă ei cu dispreţ, fără a realiza că astfel le dau acestor doi oameni viteji semnalul pe care ei îl aşteptau din partea Domnului – semnalul pentru propria distrugere.Dar credinţa ştie nu numai să aştepte, ci şi să înainteze şi să lupte când Dumnezeu îi dă instrucţiuni pentru aceasta. Plini de îndrăzneală, aceşti doi luptători ai noştri escaladează stânca şi apar în picioare pe vârful ei. Nu se gândesc deloc la pericolul la care se expun, ci numai la puterea divină. Şi aceasta face ca vrăjmaşii lui Israel să cadă înaintea lor. Dispreţul primului moment lasă cale liberă groazei care, din aproape în aproape, se întinde în toată tabăra filistenilor. Aceştia, dintr-o prostie oarbă, încep să se omoare unul pe altul, în timp ce evreii risipiţi primesc din nou curaj şi se regrupează. Astfel, începuturile mici, când sunt produse de credinţă, pot avea rezultate mari şi, de asemenea, dacă lucrăm cu credincioşie, Dumnezeu va putea să folosească victoriile noastre mici ca să-i încurajeze şi să-i întărească pe credincioşii din jurul nostru.