Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină împotriva lui Amalec şi testarea finală a împăratului Saul. Adversar laş şi crud, Amalec îl atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată. „Voi şterge de tot amintirea lui Amalec“, declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu uitase. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece“, declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult: „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt – recomandase Moise – ... să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi“ (Deut. 25.17-19).Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut! Cum se numesc ei? Mânie, minciună, necurăţie morală ... sau oricare alt păcat. Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.