2. Ioan 10, 11
Ca să fie ascultare de porunca „după cum aţi auzit de la început, ca să umblaţi în ea” (v. 6), trebuie să existe un refuz categoric a tot ceea ce neagă sau nu mărturiseşte adevărul cu privire la Hristos; versetul 10 o spune clar. Refuzul răului şi al erorii nu este incompatibil cu dragostea potrivit lui Dumnezeu, este mai degrabă o expresie a sa. Chiar printre oameni, dacă tatăl sau mama are o dragoste adevărată pentru copil, această dragoste se va exprima tot atât în refuzul a tot ce l-ar putea pune în pericol, ca şi în a-l hrăni cu tot ce îi este benefic.
La fel, această doamnă şi copiii ei nu trebuiau să aibă nimic de-a face cu omul care venea la ei neaducând adevărata învăţătură a lui Hristos. Nu trebuiau să-l lase să intre în casă, nici chiar să-l salute. Trebuiau să-i opună refuzul cel mai complet. Este foarte uimitor că o asemenea acţiune îi revine unei doamne şi copiilor ei. De obicei am gândi că asemenea persoane au mai puţină responsabilitate cu privire la asemenea subiecte decât alţi creştini. Ce implică aceasta este evident: există o responsabilitate care apasă asupra fiecăruia dintre noi în mod individual şi nu o putem pune deoparte nepedepsiţi.
Nu ni se cere să judecăm starea spirituală a omului care vine, trebuie doar să judecăm învăţătura pe care o aduce. Nu este vorba de a şti dacă este bine instruit sau nu, cu privire la detalii, fie că sunt dispensaţionale, profetice, sau altele; ci este vorba doar de aceasta: aduce, sau nu, învăţătura lui Hristos? O femeie creştină sau copiii ei, se presupune că sunt capabili să discearnă aceasta şi să acţioneze în consecinţă.
Remarcaţi de asemenea că omul care vine este un propovăduitor, un predicator ambulant. Vine la uşa dumneavoastră ca un crainic a ceva mai bun decât aţi cunoscut. Cazul luat în consideraţie nu este cel al unui credincios având o slabă înţelegere, care se lasă încurcat în ce este fals cu privire la Hristos. Mult prea adesea în zilele noastre, atunci când un mare număr de erori sunt difuzate, adevăraţii credincioşi fac confuzii, oscilează şi cad sub influenţa a ceea ce este fals. Asemenea credincioşi trebuie să fie trataţi diferit, după cum indică Galateni 6: 1 , Iuda 22, 23 şi alte pasaje.
Când omul care predică un fals Hristos vine la uşa voastră, refuzul acestei persoane şi a învăţăturii sale trebuie să fie total. Chiar a-l saluta, înseamnă a participa la răul său. Nu trebuie să ne pretăm la cea mai mică asociere, oricât de lejeră ar fi, cu un asemenea lucru.
Aceasta ar trebui să ne spună în ce măsură învăţătura lui Hristos este extrem de preţioasă şi ce preţ are ea. Este piatra din capul unghiului a sfintei noastre credinţe; dacă este clătinată, totul se va prăbuşi în ruină. Ea trebuie să fie păzită cu orice preţ.
2 Ioan 1:10-11 - F. B. Hole
