Aceasta nu era doar intenţia, ci şi îndatorirea lui Petru de a-i stârni pe sfinţi, reamintindu-le mereu atâta timp cât se afla în viaţă. El a considerat că este adecvat să-i păzească de dormitarea spirituală, pe măsură ce se apropia de sfârşitul vieţii sale.