Se invocă un motiv special pentru care Gaius trebuie să le vină în ajutor acestor evanghelişti itineranţi: Pentru că ei au plecat în Numele Lui, fără să primească nimic de la cei dintre Neamuri. Oamenii aceştia au depins exclusiv de Domnul, aşteptând ca El să le pună la dispoziţie cele necesare, refuzând să accepte sprijin din partea celor neconvertiţi. Căci dacă ar fi procedat aşa, ar fi lăsat să se înţeleagă că Stăpânul lor ar fi prea sărac să se îngrijească de nevoile lor. De asemenea, le-ar fi dat celor nemântuiţi un fals temei să se bizuie pe propria lor presupusă neprihănire. Ce mustrare aduce acest verset metodelor de „strângere de fonduri" practicate în creştinătatea din zilele noastre! În acelaşi timp, ar trebui să ne amintească despre obligaţia pe care o avem faţă de acei slujitori ai Domnului care ies în lume prin credinţa în Dumnezeul cel viu şi care nu aduc nevoile lor la cunoştinţa nimănui, decât a Domnului.