După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului – anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13) – cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru? Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El“ (v. 4; comp. cu Ioan 1.36,37). Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în Împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte. Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?