(versetul 29) Acesta era scopul eforturilor lui Pavel; la aceasta lucra el, pentru aceasta se lupta, căci piedici lăuntrice în suflete şi exterioare din partea adversarilor trebuiau să fie biruite. Dar Pavel nu acţiona cu puterea sa proprie, după cum nici nu era apostol prin voia sa sau prin aceea a oamenilor. Totul îi venea de la Dumnezeu, şi el nu voia să aibă nimic decât de la EL. Hristos lucra în el şi prin el cu putere; şi cu această putere el se lupta şi lucra. De aceea rezultatele binecuvântate ale slujbei sale erau evidente. Să dea Dumnezeu ca slujitorii Săi să umble pe urmele sfântului apostol! Prin ce mijloace se efectua această luptă? Ea se petrecea în suflet, privitor la marile subiecte încredinţate apostolului, la nevoile sfinţilor şi la mântuirea păcătoşilor, şi înaintea lui Dumnezeu în rugăciuni.
În rezumat, în acest capitol avem două slave şi priorităţi ale lui Hristos, în vechea creaţie şi în cea nouă; două împăcări corespunzând acestor două slave, aceea a tuturor lucrurilor în ceruri şi pe pământ, şi aceea a persoanelor; două slujbe ale apostolului, aceea a Evangheliei şi aceea în Adunare.