Apoi după cele şaizeci şi două de săptămâni - adică după partea a doua din intervalul de şaizeci şi nouă de săptămâni, respectiv porţiunea de şaizeci şi două de săptămâni, care coincide cu sfârşitul celei de-a şaizeci şi noua săptămâni, Mesia va fi tăiat. Aici avem o referire neîndoioasă la moartea Mântuitorului pe cruce.

Cu un secol în urmă în cartea sa intitulată The Corning Prince (Prinţul care va veni), Sir Robert Anderson a oferit calcule exacte cu privire la cele şaizeci şi nouă de săptămâni, folosind „anii profetici," ţinând cont de anii bisecţi, precum şi de erorile care s-au strecurat în calendar, de tranziţia de la perioada premergătoare lui Cristos şi la cea de după Cristos, etc, şi a constatat că cele şaizeci şi nouă de săptămâni au luat sfârşit exact în ziua triumfătoarei intrări a lui Isus în Ierusalim, cu cinci zile înainte de moartea Sa.( Aprilie 6, anul 32 d.Cr.,- potrivit lui Anderson. În vremurile noastre, Dr. Harold Hoehner, pornind de la daţi diferite de plecare (anul 444 î.Cr.) şi sosire (33 d.Cr.), a elaborat de asemenea un set perfect de date pentru această profeţie.)

Dar nu pentru El însuşi, sau, textual, şi nu are nimic. Asta ar putea să însemne că El nu a primit nimic de la naţiunea Israel, la care venise El. Sau ar putea însemna că El a murit fără să lase moştenitori aparenţi (Isaia 53.8). Sau ar putea fi o afirmaţie cu caracter general despre sărăcia Sa lucie, ca unul care nu a lăsat în urmă decât hainele cu care era îmbrăcat.

Şi poporul prinţului care va veni. Acest prinţ care va veni este căpetenia imperiului roman reanimat, despre care unii cred că este Anticrist. El va pune mâna pe putere în timpul Tribulaţiei. Prin poporul său se înţelege, desigur, romanii. Va distruge cetatea şi lăcaşul de închinăciune. Romanii, sub Titus, au distrus Ierusalimul şi minunatul templu de marmură, împodobit cu aur în anul 70 d.Cr.

Sfârşitul va fi cu un potop. Cetatea a fost nivelată ca de un potop. Nici o piatră din templu, de pildă, nu a mai rămas deasupra celeilalte. Titus a interzis soldaţilor aflaţi sub comanda sa să incendieze templul lui Irod, dar pentru că doreau să pună mâna pe aur, aceştia au nesocotit porunca sa, rezultatul fiind topirea aurului. Pentru a putea recupera aurul ce se scursese printre pietre, soldaţii au fost nevoiţi să desprindă cu ranga pietrele una de alta, astfel împlinind cuvintele lui Cristos de la Matei 24:1, 2, precum şi profeţia lui Daniel.

Şi până la sfârşitul războiului sunt stabilite pustiiri. De atunci încolo, istoria cetăţii avea să fie una plină de războaie şi nimiciri. Sfârşitul de aici înseamnă sfârşitul vremurilor Neamurilor.