Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să fie un subiect de conversaţie în familie. El trebuia iubit şi trăit în practică. Răsplata pentru practicarea Cuvântului urma să fie înmulţirea zilelor lor în ţară şi, de asemenea, ca zilele cerului de deasupra pământului (v. 21).
„Evreii din vremea de pe urmă" au interpretat versetul 18b în sens literal, drept care purtau săculeţe mici cu porţiuni din Scriptură pe frunţile lor şi le aşezau pe uşorii uşii, (cum încă mai fac unii). Dar versetul 19a sugerează adevărul avut în vedere: Cuvântul pe mână înseamnă o pereche de mâini care nu se vor preta la lucru de mântuială sau ta lucrări nevrednice; Cuvântul între ochii noştri reprezintă controlul lui Dumnezeu asupra vederii noastre - spre ce privim şi după ce jinduim; Cuvântul pe uşorii uşii înseamnă ca viaţa de familie să se afle permanent sub constrângerea responsabilităţii pe care o avem faţă de Dumnezeu, în special pentru orice suflete tinere ce ni le-a încredinţat El pentru a le îngriji.