I. Zeciuiala( 14:22-29)
Versetele 22-29 se ocupă de tema zeciuielii. Unii comentatori cred că această secţiune nu se referă la prima zeciuială (Lev. 27:30-33), care i se datora, în exclusivitate, lui Dumnezeu şi nu avea voie să fie consumată de israeliţi. În realitate ar putea fi vorba despre o zeciuială secundară, numită zeciuială de sărbătoare, o parte a acesteia putând fi consumată de ofertant. În general, aceste zeciuieli secundare trebuiau aduse la locul stabilit de Dumnezeu ca centru al închinării. Dar dacă ofertantul locuia atât de departe de locul în care a ales Dumnezeu să-Şi pună numele, încât nu putea sa aducă zeciuială sa în acel loc. el putea preschimba darul în bani, ducând banii la sanctuarul lui Dumnezeu şi cumpărând alimente şi băutură de care să se bucure înaintea Domnului. Observaţi în versetul 26 faptul că Biblia nu prescrie abstinenţa totală. Dar Biblia negreşit proclamă folosirea cu măsură a acestor lucruri, stăpânirea de sine şi, desigur condamnă orice înrobire, orice dependenţă de folosirea sau consumarea oricărui lucru şi în mod sigur prevede abstinenţa faţă de orice lucru care ar putea constitui o pricină de poticnire pentru un alt suflet. Deosebirea dintre vin şi băuturile tari constă în faptul că vinul se face din struguri, pe când băuturile spirtoase provin din cereale, fructe sau miere. Timp de doi ani ofertantului i se cerea să se suie, fie cu zeciuială propriu-zisă, fie cu echivalentul ei în bani.