J. Tratamentul aplicat datornicilor şi sclavilor (cap. 15)
La fiecare şapte ani toate datoriile din rândul copiilor lui Israel trebuiau anulate. Anul al şaptelea coincidea, probabil, cu anul sabatic. Evreilor nu li se cerea să anuleze datoriile străinilor faţă de ei; legea aceasta se aplica doar la datoriile contractate între evrei, după cum arată şi Matthew Henry: Tot la şapte ani intervenea acest an al eliberării, în care pământul se odihnea de pe urma aratului iar servitorii erau scutiţi de corvoadele lor. De asemenea, printre alte manifestări ale harului şi îndurării, era anul în care cei ce luaseră bani cu împrumut, pe care nu i-au mai putut achita, erau acum absolviţi de obligativitatea restituirii. Şi chiar dacă ulterior erau în stare să-i achite, din motive de conştiinţă, legea nu-i permitea creditorului să încerce să recupereze banii datoraţi.
În Biblie, şapte este numărul plinătăţii, completeţii sau împlinirii. La împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul [în lume] şi prin El a vestit iertarea de păcate - „anul eliberării" nu numai pentru evrei (v. 3), ci şi pentru întreaga omenire.