Aparent există un conflict între versetul 4 şi 11. Versetul 4 sugerează că va exista un timp când nu vor mai fi săraci în ţară, pe când versetul 11 spune că întotdeauna vor fi săraci. Comentariile lui Bullinger ne vor fi de folos în acest punct. După el, sensul versetului 4 ar fi: „să nu mai fie săraci între voi." Cu alte cuvinte, este o poruncă conform căreia ei ar trebui să-i dezlege pe fraţi de datoriile acestora odată la şapte ani, astfel încât să nu mai fie mereu oameni înglodaţi în datorii. Creditorul nu suferea, pentru că Dumnezeu îl binecuvânta din plin pentru acţiunea sa de dezlegare. Ideea subliniată de versetul 11 este că întotdeauna vor fi săraci, în parte ca o pedeapsă şi în acelaşi timp pentru ca acest lucru să fie de învăţătură pentru ceilalţi, ca să se deprindă să practice milostenia.