Faptul că toate datoriile trebuiau radiate în anul al şaptelea nu putea constitui motiv ca o persoană să refuze să-i împrumute unui israelit bani, pe considerentul că se apropia anul dezlegării. Tocmai refuzul acesta constituie temelia gândului rău din versetul 9. În legătură cu aceasta, este binecunoscută faima binemeritată pe care şi-au dobândit-o evreii pentru faptul că de-a lungul istoriei au avut grijă de ai lor. Pavel spune acelaşi lucru la 2 Corinteni 9:7 pe care l-a spus şi Moise în versetul 10: „Pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu". Versetul acesta este nu numai o poruncă, ci şi o promisiune, deoarece Dumnezeu nu Se lasă dator nimănui. „Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el" (Pro. 11:25).