K. Trei sărbători desemnate (cap. 16)
Capitolul 16 recapitulează cele trei sărbători la care bărbaţilor din Israel li se cerea să participe o dată pe an în locul central în care se afla sanctuarul. Cât priveşte scopul acestei reguli, Moody scrie următoarele:
Sărbătorile sfinte au fost (în general) rânduite pentru următoarele scopuri şi utilizări:
1. Ca să deosebească poporul lui Dumnezeu de alte naţiuni.
2. Ca să păstreze vie amintirea binefacerilor primite deja.
3. Ca să constituie un timp, un simbol al binefacerilor ce încă urmau să le fie conferite de către Cristos.
4. Ca să-i unească pe membrii poporului lui Dumnezeu într-o sfântă închinare.
5. Ca să conserve puritatea prescrisă de Dumnezeu în cadrul închinării sfinte.
Paştele şi sărbătoarea azimilor erau strâns înrudite între ele. Paştele este descris în versetele 1, 2, 5-7. Sărbătorea azimilor în versetele 3, 4 şi 8. Aceste sărbători aveau menirea de a le aminti copiilor lui Dumnezeu despre lucrarea de răscumpărare săvârşită de El în folosul lor. Cina Domnului este pentru credinciosul Noului Testament o sărbătoare săptămânală de aducere aminte, un memorial referitor la Cristos Paştele nostru care S-a jertfit pentru noi. Sărbătoarea azimilor înfăţişează genul de viaţă pe care trebuie s-o trăiască cei răscumpăraţi: plini de laudă ,,după binecuvântarea Domnului Dumnezeului vostru" (v, 17) şi eliberaţi de maliţie şi de răutate (1Cor. 5:8).
Detaliile furnizate aici în legătură cu Paştelele diferă în mai multe privinţe de detaliile date la Exod 12 şi 13. De pildă, în fiecare din aceste pasaje sunt prevederi diferite cu privire la ceea ce putea fi adus ca jertfă şi unde se putea face acest lucru.