Dumnezeu a anticipat cu circa 400 de ani dorinţa pe care aveau să şi-o manifeste israeliţii de a avea un rege pământesc care să domnească peste ei, drept care El a prescris calităţile pe care trebuia să le întrunească acest dregător: (1) Să fie un bărbat ales de Dumnezeu (v. 15). (2) Să fie israelit - din mijlocul fraţilor tăi (v, 15). (3) Să n-aibă mulţi cai - adică să nu se bizuie pe mijloace naturale de asigurare a victoriei asupra vrăjmaşilor săi (v. 16). încrederea trebuia să şi-o pună doar în Domnul. (4) Nu avea voie să-i facă pe oameni să revină în Egipt, crezând că prin caii pe care îi vor obţine acolo israeliţii ar putea fi salvaţi (v. 16). (5) El nu avea voie să-şi sporească numărul soţiilor (v. 17). Aceasta este nu doar o interdicţie împotriva poligamiei şi un avertisment să se ferească de pericolul pe care îl prezintă soţiile care l-ar abate de la calea dreaptă spre practicarea idolatriei, ci şi o prohibiţie asupra căsătoriilor încheiate din raţiuni de formare a unor alianţe politice (v. 17). (6) El nu avea voie să strângă cantităţi mari de argint şi aur, întrucât acestea ar putea să-l îndepărteze de bizuirea numai şi numai pe Domnul (v. 17). (7) El trebuia să scrie, să citească şi să asculte de legea Domnului, ca nu cumva să se îngâmfe şi să se umfle de mândrie (v. 18-20). Petrecându-şi necontenit timpul în meditaţie asupra legii, regele trebuia să devină pildă de urmat pentru popor. (8) Inima regelui nu trebuia sa se umple de mândrie (v. 20).
Solomon, care a guvernat naţiunea Israel în zilele ei de aur, a violat aproape toate aceste interdicţii - spre pieirea lui şi ruinarea regatului său (1 Regi 10:14 -11:10).