Hotarele ce marcau limitele între care era cuprinsă proprietatea cuiva erau de obicei alcătuite din pietre ce puteau fi mutate pe furiş noaptea, de către cineva care dorea să-şi sporească suprafaţa arabilă, înşelându-şi astfel aproapele. De ce a fost aşezat acest verset în mijlocul unui text referitor la practica judiciară - cetăţi de refugiu, martori mincinoşi şi martori adevăraţi - este greu de precizat, dar amplasarea lui nu impietează cu nimic asupra învăţăturii prezentate.