În aceste versete vedem că cinstea lui Dumnezeu şi drepturile stăpânirii sale morale trebuiau păstrate atât în harul faţă de ucigaşul fără voie, cât şi în judecata faţă de ucigaşul vinovat. Pentru acela, care omorâse un om fără să vrea, era milă, dar ucigaşul cu voie era vinovat şi era lovit de osânda aspră a unei dreptăţi neînduplecate. Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere adevărul însemnat al stăpânirii morale a lui Dumnezeu. Îl întâlnim pretutindeni şi recunoaşterea mai deplină a lui ne-ar izbăvi de toate părerile greşite pe care le-am avea despre Dumnezeu. Să privim de pildă cuvintele: „Să n-ai milă de el”. Cine le-a rostit? Domnul. Cine le-a scris? Duhul Sfânt. Ce arată ele? O judecată aspră asupra nelegiuirii. Fiecare ar trebui să se ferească să se joace cu astfel de lucruri, iar credincioşii să fugă de toate închipuirile proaste asupra lucrurilor, care trec dincolo de puterea lor de înţelegere. O simţire greşită e de obicei în legătură cu necredinţa cea mai tare, care pune la îndoială hotărârile stăpânirii morale a lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte însemnat. Răufăcătorul trebuie să se aştepte la judecată sigură a unui Dumnezeu, care urăşte păcatul. Dacă un ucigaş cu voia vinovat ar fi voit să se folosească de măsura pe care o luase Dumnezeu pentru ucigaşul fără voie şi deci nevinovat, ar fi fost prins de mâna dreptăţii şi omorât fără milă. Aşa a fost stăpânirea morală a lui Dumnezeu în vechime, la Israel şi tot aşa se va descoperi într-o zi, care se apropie cu grabă. Astăzi Dumnezeu se poartă cu lumea cu îndurare îndelung răbdătoare. E încă ziua mântuirii, ziua primirii. Dar ziua răzbunării este aproape. Bine ar fi, ca fiecare, în ioc să pună la îndoială dreptatea lui Dumnezeu cu privire la răufăcători, să-şi caute scăparea la Mântuitorul, care a murit pe cruce, ca să ne izbăvească de chinurile veşnice ale iadului (Cu privire la alte amănunte asupra cetăţilor de scăpare, îndreptam pe cititor să citească „Gânduri asupra cărţii Numeri” se află la tipografia „Naţionala”, str. Bursei 1, Bucureşti).