1. Ispăşirea pentru cazul de omucidere nesoluţionat
Dacă se descoperea în ţară un om ucis, fără să se găsească făptaşul, bătrânii din cea mai apropiată cetate aveau datoria să facă ispăşire. Ei aduceau o viţea într-o vale cu apă şi o înjunghiau acolo. Spălandu-şi mâinile deasupra viţelei, ei se declarau nevinovaţi de crima săvârşită, cerând să nu li se ţină în seamă nici o vinovăţie de vărsare de sânge. Chiar atunci când nu se putea stabili vinovăţia unei anumite persoane, trebuia să se rezolve chestiunea vinovăţiei colective. Ţara trebuia curăţită de întinarea prin sânge. Aceasta responsabilitate îi revenea cetăţii celei mai apropiate.
Cineva a definit versetele 1-9 „Marea Anchetă deschisă de Tatăl pentru elucidarea Morţii Fiului Său." Israel este vinovat de sângele vărsat de Cristos la moartea Sa şi, prin urmare, trebuie să fie curăţit în mod drept.