Trebuia să se facă dreptate în cazul unui străin, al celor orfani şi al văduvelor. Ogorul nu trebuia recoltat în întregime, ci trebuiau lăsate suficiente roade pentru ca săracii şi neajutoraţii să poată culege ce rămânea în urma secerătorilor. Acelaşi principiu se aplica şi în cazul recoltării măslinelor şi a strugurilor. Ronald Sider comentează pe această temă:
Amintirea propriei lor sărăcii şi asupriri în Egipt avea darul de a-i îndemna să lase în urmă o cantitate bunicică de roade pe care să le poată culege călătorul sărac, văduva şi orfanul.
Când John Newton s-a născut din nou, a tipărit versetul 22 din Deuteronom 24 cu litere mari şi l-a atârnat deasupra şemineului său, ca să şi-l poată aminti în permanenţă.