Un bărbat căsătorit de curând nu era obligat să meargă la război în primul an. Această perioadă de scutire îi permitea să cultive şi să consolideze legătura căsniciei şi să-şi întemeieze o familie. Dacă trebuia să meargă la război, fiind ucis pe câmpul de luptă, numele său era şters din Israel, dacă nu se găsea o rudă răscumpărătoare care să-i crească urmaşi. Această „rudă răscumpărătoare"(„Kinsman redeemer" este termenul mai vechi, preluat din ediţia KJV) era cea mai apropiată rudă capabilă şi dispusă să ia în căsătorie văduva sa. Primul copil de sex masculin ce rezulta din această uniune devenea moştenitorul fostului soţ. Prin asta se asigura continuitatea numelui familiei şi se prevenea înstrăinarea pământului ei.