Blestemele enumerate au fost: sărăcia, infertilitatea, scăderea recoltelor, ciuma, bolile, rugina în grâu, seceta, înfrângerea pe câmpul de bătălie, nebunia, groaza, adversitatea, calamităţile şi neputinţa (v. 15-32). Versetele 33-37 prezic ducerea în robie a poporului, într-o ţară străină, exact aşa cum s-a întâmplat când mai întâi regatul de nord, Israelul, a fost dus în robie de asirieni, iar apoi regatul de sud, Iuda, a fost dus în robie de babilonieni.
Israel va deveni în acest caz „o pricină de uimire, un proverb şi o batjocură" (un cuvânt de pomină) printre toate naţiunile.