Dacă naţiunea avea să se abată în viitor spre închinarea la idoli, avea să fie dusă în captivitate (v. 25-28). Dar chiar şi în acest caz, dacă israeliţii aveau să se pocăiască, întorcându-se la Domnul cu toată inima lor, El avea să-i restaureze (v. 29-31). Nici o altă naţiune nu a mai avut vreodată privilegiile de care s-a bucurat Israelul, în special miracolele săvârşite în legătură cu izbăvirea din Egipt (v. 32-38). Prin urmare ei aveau datoria să-I fie ascultători, pentru a se bucura în continuare de binecuvântările revărsate de El peste ei (v. 39, 40). Este o realitate tristă a istoriei poporului evreu să constatăm că naţiunea aceasta a fost supusă procesului curăţitor pe care l-a implicat captivitatea lor, datorită neascultării lor şi eşecului de a lua în serios avertismentul lui Iehova. Avertismentele lui Dumnezeu nu sunt vorbe goale. Nici un om şi nici o naţiune nu-şi pot permite să le pună deoparte şi să nu sufere consecinţele judecăţii Sale sigure.