B. Avertismente împotriva neascultării (cap. 6)

Când israeliţii vor fi intrat în Ţara Promisă, Dumnezeu voia ca ei să fie într-o stare morală corespunzătoare. Pentru ca să se poată bucura de ţară, aşa cum a rânduit El, ei trebuiau să fie un popor ascultător. Prin urmare, Moise le-a dat instrucţiuni practice menite să-i înzestreze cu calităţile necesare de a putea trăi viaţa în Canaan (v. 1, 2). Israeliţii trebuiau să dea mărturie despre adevărul potrivit căruia Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat (v. 3,4). Ei aveau datoria de a-L iubi pe El la modul suprem şi de a păzi Cuvântul Său (v. 5, 6). Poruncile Domnului trebuiau predate cu toată sârguinţa copiilor lor, pentru ca prin ele ei să fie îndrumaţi în orice aspect al vieţii lor.

Mulţi părinţi creştini interpretează acest pasaj ca pe un mandat de a-i învăţa pe copiii lor nu doar credinţa, ci de a le preda şi alte materii aşa-zis seculare, acasă, pentru ca aceştia să nu mai trebuiască să meargă la şcolile lumeşti, unde se predă umanismul.

Pe vremea lui Cristos evreii literalmente legau porţiuni din lege de mâini şi le suspendau între ochii lor (v. 8). Dar negreşit Domnul dorea mai degrabă ca acţiunile lor (mâna) şi dorinţele lor (ochii) să se afle sub stăpânirea legii.

Versetele 4-9 poartă denumirea de „Şema" (în ebraică: „a auzi", „a asculta") şi erau recitate zilnic sub formă de crez de către evrei evlavioşi, împreună cu Deut. 11:33-31 şi Numeri l5:37-41.

Este semnificativ termenul folosit în ebraică pentru „singurul" (sau „unul singur" în engleză, n.tr.) din versetul 4, când este privit în lumina revelaţiei mai depline a Noului Testament. Asta pentru că el reprezintă nu o unitate absolută, ci o unitate compusă, fiind astfel în deplină concordanţă cu ambele nume ale lui Dumnezeu din acest verset. Iehova (Domnul) subliniază unitatea, singularitatea Sa. Elohim (Dumnezeu) subliniază Cele trei persoane ale Sale. Aceleaşi misterioase aluzii la unitatea trinităţii se regăsesc în chiar primul verset din Biblie, unde „Elohim" este urmat de un verb la singular (a creat), pentru ca în Geneza 1:26 adjectivul posesiv la persoana întâi plural Nostru şi exprimarea subiectului pentru persoana întâi plural („să facem") să fie urmate de substantivele la singular „după chipul Nostru şi asemănarea Noastră.