Moise şi-a pledat cazul nu doar de pe fundamentul a ceea ce înfăptuise Dumnezeu, ci şi de pe temeiul a ceea ce urma să facă El (v. 6, 7). Binecuvântările pe care le oferea această ţară bună a Canaanului sunt descrise amănunţit (v. 7-9). Prosperitatea i-ar putea conduce la uitare iar uitarea la neascultare. De aceea ei trebuiau să vegheze pentru a nu cădea victime acestor primejdii (v. 10-20). Credincioşiei lui Dumnezeu trebuia să i se răspundă printr-o credincioşie corespunzătoare din partea Israelului. Dumnezeu îşi respecta legământul încheiat de El cu patriarhii (v. 18); la rândul lor, israeliţii aveau datoria de a-şi respecta cuvântul dat faţă de Dumnezeu (Ex. 19:8). Dacă ei ar fi uitat măreţele acte de izbăvire săvârşite de Dumnezeu în folosul lor, punând bogăţia şi belşugul lor pe seama propriilor lor puteri, atunci Iehova avea să-i nimicească, cum a nimicit naţiunile păgâne din Canaan.