Nu noi facem unitatea, ci Duhul; noi s-o păstrăm în legătura păcii
Printre oameni vedem tendinţa ca dragostea să degenereze într-un fel de amabilitate superficială, care duce la permiterea a tot felul de lucruri care nu sunt drepte. Nu aşa trebuie să fie lucrurile printre sfinţi, deoarece un standard bine definit este adus înaintea noastră. Avem să ţintim nu pur şi simplu la o înţelegere, pentru că am putea di toţi cu un gând şi aşa ne-ar place, referitor la ceva cu totul greşit! Avem să ne străduim să păstrăm unitatea Duhului – nu unitatea lui Pavel, a lui Petru sau a mea, ci unitatea pe care Duhul a produs-o. Nu noi facem unitatea, şi noi nu putem strica unitatea. Duhul a făcut-o şi noi avem s-o păstrăm într-un fel practic în legătura care uneşte a păcii. Acesta trebuie să fie mereu gândul nostru. Succesul nostru în urmărirea acestui lucru va depinde de măsura în care suntem caracterizaţi de trăsăturile frumoase arătate de versetul 2.