Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziei“, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Împăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase“ (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor“ (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, … fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15…).Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi – exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor – se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 şi 32.16)!Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.