Rămas singur la Atena, Pavel nu este absorbit de monumentele şi de sculpturile sale. Are inima strânsă şi indignată, descoperind că această cetate, renumită pentru cultura sa, este plină de o idolatrie atât de cumplită. În piaţa publică, Pavel întâlneşte filosofi din diferite şcoli, vestiţi în toată lumea pentru înţelepciunea lor. Inteligenţa i-a fost dată omului pentru a putea discerne puterea veşnică şi divinitatea Creatorului său (Romani 1.20); însă ignoranţa acestor minţi luminate confirmă că „lumea prin înţelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.21). El este în mijlocul lor un „Dumnezeu necunoscut“ (v. 23). Începând cu «începutul», Pavel le vorbeşte despre „Domnul cerului şi al pământului“ (v. 24), care S-a descoperit de atunci nu numai prin creaţie, ci şi prin răscumpărare. Acest Dumnezeu suveran „porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască“ (v. 30). În felul acesta, nimeni (cu atât mai mult tu!) nu poate pretinde că această poruncă divină nu este pentru el.Curiozitatea intelectuală nu are nimic comun cu adevărata nevoie a sufletului. Unii dintre ascultători îşi bat joc de Pavel în mod deschis; alţii amână pe mai târziu examinarea acelor chestiuni. Totuşi, câţiva cred. Acestea sunt cele trei efecte ale evangheliei atunci când ea este predicată şi astăzi încă o dată.