Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Gallio nu-l împiedică pe Pavel să-şi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheindu-şi, în sfârşit, la Antiohia, cea de-a doua călătorie misionară (vezi harta de la sfârşitul Bibliei). Iar de la versetul 23 începe cea de-a treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16.6), unde se formaseră adunări care-i vor hrăni multe temeri (Galateni 1.2; 4.11).Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor de-al lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin „darul vorbirii“ şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) – pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile care-ţi umplu inima (Matei 12.34,35). În plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală „cele despre Isus“. Darurile personale nu-l împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.