Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă … prin Ierusalim! (cap. 19.21). În pofida acestei abateri inoportune, „voia Domnului“ se va împlini (v. 14). Doar calea pe care ne-o alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să «iudaizeze», pentru a-i linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat într-un mod contrar învăţăturii sale. Ce încurcătură penibilă pentru el! Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9.17). Acestor israeliţi zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o „lege a libertăţii“ şi despre „religia curată şi neîntinată“ (Iacov 1.27; 2.12) care constă nu într-o „curăţire“ a trupului (v. 24), ci în „a se păstra neîntinat de lume“ şi în „a-i cerceta“ pe cei necăjiţi „în necazul lor“.Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. În zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută să-l omoare, punând în mişcare „toată cetatea“ (v. 30)!