Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).„Fiecare suflet a fost cuprins de teamă“, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta „Frumoasă“ a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea să-l primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. „Ce am, aceasta îţi dau“ – spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era „la poartă“, cu alte cuvinte, afară. Acum intră în prezenţa lui Dumnezeu pentru a-L lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă „la poartă“?