Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix – cap. 24.24) erau copiii lui Irod al III-lea (cap. 12.1), constituind cea de-a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort…“ (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într-adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast“. Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales“, care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui Împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri“, cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi despre Domnul său, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).