Atunci Barnaba şi-a adus aminte de Saul din Tars! Doar el îl prezentase pe Saul apostolilor din Ierusalim. Cu acea ocazie, Saul fusese ajutat să părăsească oraşul în grabă, pentru a scăpa de uneltirile iudeilor. De atunci el stătuse în oraşul său natal, Tars. Dornic să-l îmbărbăteze pe Saul în lucrarea de vestire a Cuvântului şi să-i dea prilejul bisericii din Antiohia să beneficieze de învăţătura sa, Barnaba a plecat la Tars, pentru a-l aduce pe Saul în Antiohia. Timp de un an această splendidă echipă a lucrat împreună în biserica din această localitate, învăţându-i pe foarte mulţi oameni.
La Antiohia au fost numiţi ucenicii prima oară creştini. Fără îndoială, pe vremea aceea era un termen de batjocură, dar între timp numele de „creştin" a ajuns să fie îndrăgit de toţi cei ce-L iubesc pe Mântuitorul, după cum arată şi J. A. Stewart:
Cucernicul F. B. Meyer, un adevărat sfânt, a spus: „Antiohia va rămâne de-a pururea sacră în analele creştinismului, pentru faptul că un număr de ucenici neordinaţi (nehirotonisiţi) şi anonimi, care au fugit din Ierusalim din cauza prigoanei dezlănţuite de Saul, au îndrăznit să predice evanghelia grecilor şi să-i adune pe convertiţi într-o biserică, sfidând pe faţă ritualul iniţial al iudaismului."
Dacă aceşti credincioşi ar fi provenit dintr-o adunare modernă, în care vestirea Cuvântului este responsabilitatea exclusivă a unui singur om, această filă triumfătoare din istoria Bisericii nu s-ar fi scris niciodată. Ce trist e să constaţi că în majoritatea bisericilor darurile de slujire şi vestire pe care le pune la dispoziţie Duhul Sfânt zac în stare latentă, pentru faptul că majoritatea credincioşilor nu au prilejul să slujească şi să vestească Evanghelia. Atâta timp cât fiecare grupuşor de credincioşi îşi are păstorul său propriu care să îngrijească de ei, un lucru rămâne cert: lumea nu va fi niciodată evanghelizată. Slavă Domnului pentru toţi învăţătorii voluntari de la Şcoala Duminicală, pentru toţi cei ce predau ore biblice şi pentru aşa-numiţii „laici". Dacă toţi ar trebui să fie plătiţi pentru serviciile lor, foarte puţine biserici ar mai putea funcţiona pe plan financiar.