Perspectivele sunt, într-adevăr, încurajatoare. Apostolul ştie că întreg cursul evenimentelor va conduce la izbăvirea lui. Izbăvire (în KJV „mântuire") nu înseamnă aici mântuirea sufletului lui Pavel, ci eliberarea din închisoare. Mijlocul de care se va folosi Dumnezeu pentru a-l elibera din închisoare va fi rugăciunea filipenilor şi slujba sau ajutorul Duhului lui Isus Cristos. Ce remarcabilă este importanţa pe care o acordă Pavel rugăciunilor unei mici cete de credincioşi! El îi vede suficient de puternici pentru a putea zădărnici planurile şi forţa înfricoşătoare a Romei. Şi aşa şi este: creştinii pot influenţa destinul unor naţiuni, schimbând cursul istoriei, prin rugăciune.
Prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos - adică prin puterea Duhului Sfanţ, manifestată în interesul lor, prin acea tărie pe care Duhul i-o va pune la dispoziţie. În general, sintagma se referă la „nemărginitele resurse pe care le asigură Duhul, ca să-i învrednicească pe credincioşi să rămână statornici, indiferent de împrejurările prin care trec.”