Când au auzit ei prima oară evanghelia, au recunoscut extraordinar de marea binecuvântare pe care a adus-o aceasta inimilor lor. Atât de mare a fost aprecierea lor încât şi-ar fi dat şi ochii din cap pentru Pavel, dacă acest lucru ar fi fost posibil (S-ar putea deduce de aici că „ţepuşul din carnea" lui Pavel ar fi fost o boală de ochi.) Ce s-a întâmplat între timp cu acest sentiment de recunoştinţă? Din nefericire, s-a evaporat ca rouă dimineţii.