2. Drumul în Egipt şi înapoi (12:10-13:4)
Credinţa lui Avram a avut însă şi scăpări. În timpul unei foamete devastatoare, Avram a plecat din ţara dată de Dumnezeu, fugind în Egipt - simbolul lumii. Această decizie i-a adus necazuri. El a început să fie obsedat de teama că Faraon i-ar putea ucide din dorinţa de a pune mâna pe frumoasa lui soţie, Sarai, ca s-o adauge la haremul său. Şi astfel Avram a convins-o pe Sarai să mintă, spunând că este sora lui. De fapt, îi era pe jumătate soră (20:12), dar afirmaţia a fost totuşi o minciună, deoarece a avut scopul de a induce în eroare. Şiretlicul i-a prins bine lui Avram (el a fost răsplătit regeşte), dar s-a dovedit păgubitor pentru Sarai (fiindcă ea a trebuit să intre în haremul lui Faraon). Şi desigur a fost păgubitor pentru Faraon (el şi casa lui au suferit molime). Acesta s-a comportat mai drept decât Avram, când a aflat despre înşelăciune. După ce l-a admonestat pe Avram, l-a trimis înapoi în Canaan.
Acest incident ne atrage atenţia că în războiul spiritual nu putem lupta cu arme fireşti, întrucât scopul nu scuză mijloacele. Nu putem păcătui, sperând apoi că vom scăpa.
Dumnezeu nu l-a părăsit pe Avram, dar a îngăduit ca păcatul să-şi desfăşoare consecinţele dezastruoase. Avram a fost umilit public de către Faraon şi a fost deportat, în stare de dizgraţie.
Cuvântul „Faraon" nu era un nume propriu, ci un titlu, cum ar fi „rege" sau „împărat" etc.