Pe când se întorcea Avram acasă, regele Sodomei i-a ieşit înainte să-l salute, la fel cum Satan îl ispiteşte uneori pe creştin după o biruinţă spirituală deosebită. Dar Melhisedec, regele Salemului şi preot al Dumnezeului Preaînalt, a venit cu pâine şi vin pentru a-l încuraja pe Avram. Nu putem citi această primă menţiune a pâinii şi vinului fără să ne gândim la aceste simboluri ale jertfei Mântuitorului nostru. Când ne gândim la preţul pe care l-a plătit El pentru a ne răscumpăra din păcat, suntem întăriţi pentru a ne împotrivi oricărei ispite.

Numele în Scriptură au înţelesuri. Melhisedec înseamnă regele neprihănirii iar Salem (prescurtare a numelui Ierusalim) înseamnă pace. Deci el era rege al neprihănirii şi rege al păcii. El îl simbolizează pe Cristos, adevăratul rege al neprihănirii şi păcii şi Marele nostru Preot. Când ni se spune în Evrei 7:3 că Melhisedec era „fără ţară, fără mamă, fără genealogie, fără un început al zilelor sale sau sfârşit al vieţii", aceasta trebuie înţeles doar în legătură cu preoţia lui. Cei mai mulţi preoţi au moştenit preoţia şi au slujit un timp limitat. Dar preoţia lui Melhisedec a fost unică prin aceea că, după câte ştim, nu i s-a transmis de la părinţi şi nu a avut un început sau un sfârşit. Preoţia lui Cristos este „după rânduiala lui Melhisedec" (Psalmul 110:4;Evrei 7:17).