Neavând copii, Avram s-a temut că slujitorul său, Eliezer din Damasc, îi va fi urmaş, fiindcă aşa era legea pe vremea aceea. Dar Dumnezeu i-a promis un fiu şi urmaşi numeroşi ca stelele de pe cer. Omeneşte vorbind, lucrul acesta era imposibil, fiindcă Sarai trecuse de vremea când putea naşte copii. Dar Avraam a crezut în promisiunea lui Dumnezei: şi Dumnezeu l-a declarat neprihănit. Adevărul justificării prin credinţă enunţat aici se repetă în Romani 4:3;Galateni 3:6 şi Iacov 2:23. În Geneza 13:16 Dumnezeu îi promisese urmaşi numeroşi ca pulberea pământului iar aici, la 15:5, ca stelele.
Pulberea ilustrează posteritatea naturală a lui Avram - cei care sunt evrei din naştere.
Stelele îi simbolizează pe urmaşii spirituali - aceia care sunt îndreptăţiţi prin credinţă (vezi Galateni 3:7).